Vorbiseram la receptie sa ne gaseasca un instructor de schi. Dimineata, la bar, am vazut un nene care parea ca pe noi ne cauta. L-am abordat urgent, intrebandu-l daca ne poate ajuta cu niste lectii. A spus un da hotarat, lucrurile intrau pe un fagas asteptat. Imediat vine si receptionerul si-i inmaneaza sotului un telefon. La celalalt capat era Jelena, instructoarea pe care o gasisera ei. Aha! Ne-am prins ca nu-i una si aceeasi persoana cu cel pe care-l intalniseram noi. Ca sa nu incurcam lumea, am decis sa-i luam pe amandoi, astfel ca Alex a preluat-o pe Miracolina, iar eu m-am dus cu Jelena. El a ramas de garda la praslea cel voinic. Primele victorii n-au intarziat sa apara. Fetita mea avea bujori de fericire pe obraji, eu am reusit sa escaladez partia pe teleschi. Il incercasem la Arieseni, dar dupa prima cazatura l-am declarat inamicul numarul unu al fundului propriu, asa ca nu l-am mai folosit. Trei zile, acum trei ani, am urcat panta cu claparii si-am coborat-o, vai si-amar cum, pe schiuri. Ei bine, la Kopaonik, teleschiul a fost mult mai prietenos. Jelena mi-a spus: Don't scared, just keep your legs parallel, you are fine! Asa am facut si-a avut dreptate fata. Eu nu i-am dat lectii de engleza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu