Am ales Kopaonik, Serbia, la sugestia unor prieteni, dar mai ales pentru ca statiunea montana este aproape de Timisoara, 390 de km, aproximativ 5 ore jumatate cu masina. Stiam ca nu ne va fi usor cu Praslea cel voinic si tipetele lui de aur. Dar am facut ceea ce facem mereu, am riscat. El a decis sa ne cazam la hotelul Club A, situat perfect, la buza partiei. Se gaseau variante mai iefine, dar pentru situatia noastra, acestea ieseau din calcul, din pricina distantei, masurabila in kilometri, de baza. Trebuia sa putem face pe bonele cu schimbul, in timp util. Ziua de schi la Kopaonic se incheie la ora 16:30, cand se oprec telescaunele si teleschiul. Am inteles ca au si o nocturna, dar n-am localizat-o. Am primit camera 217, care a fost perfecta pret de 5 minute, exact cat mi-a trebuit sa schimb un scutec si sa dau cu desteptul de-o barna transversala, ca era un fel de camaruta la mansarda. Lovitura mi-a mutat toti dracii pe stanga, m-am asezat pe pat si-am decretat ca eu din camera aia nu ies intreaga. Macho a facut stanga imprejur si-n cateva minute a revenit cu cheia de la o camera mare, unde incidentele laterale cu peretii erau excluse. So far so good! In prima noapte m-am intrebat neincetat ce-a fost in mintea mea, ce dracu faceam eu acolo, cu plozii dupa mine. Evident, praslea a inceput sa respire greu, sa se smiorcaie si sa doarma cu taraita. Noroc cu plasturii aromati care si-au facut treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu