Ultima dimineata pe partie a fost a mea! Cea mai insorita zi, cald, frumos! Trei ore mari si late am beneficiat de instructaj, chef de viata, adrenalina! Omul asta schia cu o usurinta fantastica. Mai inalt decat Alex, avea alta tinuta pe schiuri. Eu ii repetam ca vreau partiile albastre, el zicea da, da si ma ducea pe unde avea el chef. Hey, are you a movie star? Ma intreba cand adoptam pozitia x, mult aplecata in fata. N-am inteles legatura, dar stiam ca nu-i bine. Si ma indreptam. Great! You ski parallel! Mi-a spus zambind, dupa ce-am coborat o panta rosie, in zig-zag, fara plug. Iubeam Serbia! Il adoram pe sarbul asta fantastic, care mi-a oferit o ultima dimineata fabuloasa. Are you enjoying it? Repeta, la fiecare coborare. Yes! Raspundeam cu tot sufletul, cu toti dintii. Great, let's go again! Diferenta intre Aleksandar si ceilalti doi instructori pe care i-am avut a fost ca el savura fiecare minut, se vedea placerea cu care schiaza, cu care te invata, era pur si simplu contagios. Cu noi s-a comportat exceptional, cap-coada. Am luat o ultima masa, la cabana noastra, culmea, nu-i stiu numele, dar cred ca i-am facut o poza. Acolo se pregatea un berbec la protap. Macho il intreaba pe ospatar daca e gata. Acesta raspunde ca-ntr-o ora, doua. El ofteaza si-i spune ca trebuie sa pornim la drum. Ospatarul revine, dupa cinci minute, si-i comunica: If you can wait an hour or two, it's on the house! Thank you very much, we'll be back some other time! Ii raspunde al meu, cu regret. Au fost niste faini ospatarii astia, cu totii. Cinci ore jumate, cat a durat drumul spre casa, am schiat. Eram pe partii. Abia astept sa ma intorc. Ca niciodata, daca ar trebui sa aleg intre mare si munte, as alege muntele!
A Treia Zi pe Partie
Ne-a preluat Alex de la centrul de inchirieri. El urma sa lase voinicul la un loc de joaca, pe care l-am gasit in apropiere, in incinta hotelului Grand, cel mai cel complex hotelier din statiune, cu piscina in aer liber, sala de bowling, etc, o imensitate. Camerele, aici, cu demipensiune, costa 160 de euro pe noapte, pentru doua persoane. Cand l-am vazut si pe-al meu pe partie, echipat, mi-am zis: hai ca se poate, schiem toti trei. Minunea a durat o tura, ca ne-au sunat de la locul de joaca, spunandu-ne ca praslea e isteric si c-am face bine sa mergem sa-l ridicam! S-a sacrificat el, eu speram ca apuc sa ma dau o data cu printesa pe telescaun. L-am intrebat pe Alex: Do you think you'll be able to take both of us up there at the end of this lesson? No! Nu-mi trebuie decat un cuvat si-o intonatie, ambele gresite, sa simt ca-mi vajaie capul mai ceva ca viscolul de-afara. Ca era o dimineata cetoasa, cu vant, si ningea marunt! La nervi, nu mai gandesc nici macar la limita coerentei la care o fac in stare bruta, ca normala n-as putea spune, sa nu mint. Prin urmare, i-am suierat printre dinti: If you don't want to, I'll find someone who will! You want another instructor? Ma intreaba el, vadit afectat. Only if you don't want to take both of us up there! Si-i arat, hotarata, partia de pe care coborau carduri de copii fericiti, cu instructori sau fara. Atunci si numai atunci s-a apucat sa-mi explice, sa-mi calculeze riscurile, sa-mi spuna ce nu-si asuma. Cam tarziu, daca primul nu ar fi fost urmat de aceasta explicatie, mai avea cu cine vorbi. Pierduse momentul, imi venea sa-i dau cu betele la fund. Cel putin!
A Doua Zi pe Partie
Am renuntat la Jelena, am mers cu printesa si cu Alex. Fiica-mea, care nu stie o boaba de engleza, facea, culmea, exact ce-i spunea sarbul in limba lui Shakespeare. O vorbea mai bine decat prima mea instructoare, ce-i drept. Cand voiam sa-i traduc, ma oprea spunandu-mi ca stie ce are de facut, sa-mi vad de schiuri! Si s-a ocupat Alex de amandoua, n-am avut ce sa-i reprosez. La finalul celor doua ore, l-am rugat sa ma duca sus, cu telescaunul. Macar o data! Mi-a spus ca mai trebuie sa exersez la pitici, l-am ascultat, iar la final mi-a indeplinit si mie dorinta. Ole! Aia a fost mama experientelor. Cer senin, soare, eu, calare pe coama muntelui! Am coborat frumos, pe doua picioare, ziua s-a incheiat minunat. Am fugit sa-l schimb pe Macho, sa-l man la lupta. Reticent, c-o sa-si rupa si-aia, si-ailalta, n-a avut incotro cu mine. L-a preluat Alex si asa a schiat el pentru prima data in viata lui. Cand s-a intors la hotel, m-am uitat dupa licarul acela de satisfactie. Era acolo! Invinsesem! Iubeam Serbia, ii adoram pe sarbi! Intorcandu-ne de la cabana unde am luat cina, un loc in care m-am simtit confortabil cu juniorul care scotea niste acute de muscai din lingura, dar ospatarii zambeau intelegatori, el a cazut, cu praslea in brate, pe treptele din fata hotelului! Da, nu au folosit nici sare, nici nisip, nici o alta varianta sa topeasca afurisita de gheata. Bulina neagra! Avantajul barbatului ce cade cu un strumf la piept este ca, de spaima de-a nu-si fi ranit odorul, el nu mai simte nimic. Se parea ca adoratul a lovit treapta cu piciorul, iar pana am ajuns in camera, unde s-a oprit din urlat, si-am verificat ca nu si-a rupt, luxat, nimic, am trait unele dintre cele mai groaznice momente din viata mea.
Prima Zi pe Partie
Vorbiseram la receptie sa ne gaseasca un instructor de schi. Dimineata, la bar, am vazut un nene care parea ca pe noi ne cauta. L-am abordat urgent, intrebandu-l daca ne poate ajuta cu niste lectii. A spus un da hotarat, lucrurile intrau pe un fagas asteptat. Imediat vine si receptionerul si-i inmaneaza sotului un telefon. La celalalt capat era Jelena, instructoarea pe care o gasisera ei. Aha! Ne-am prins ca nu-i una si aceeasi persoana cu cel pe care-l intalniseram noi. Ca sa nu incurcam lumea, am decis sa-i luam pe amandoi, astfel ca Alex a preluat-o pe Miracolina, iar eu m-am dus cu Jelena. El a ramas de garda la praslea cel voinic. Primele victorii n-au intarziat sa apara. Fetita mea avea bujori de fericire pe obraji, eu am reusit sa escaladez partia pe teleschi. Il incercasem la Arieseni, dar dupa prima cazatura l-am declarat inamicul numarul unu al fundului propriu, asa ca nu l-am mai folosit. Trei zile, acum trei ani, am urcat panta cu claparii si-am coborat-o, vai si-amar cum, pe schiuri. Ei bine, la Kopaonik, teleschiul a fost mult mai prietenos. Jelena mi-a spus: Don't scared, just keep your legs parallel, you are fine! Asa am facut si-a avut dreptate fata. Eu nu i-am dat lectii de engleza.
Pe Schiuri la Kopaonik
Am ales Kopaonik, Serbia, la sugestia unor prieteni, dar mai ales pentru ca statiunea montana este aproape de Timisoara, 390 de km, aproximativ 5 ore jumatate cu masina. Stiam ca nu ne va fi usor cu Praslea cel voinic si tipetele lui de aur. Dar am facut ceea ce facem mereu, am riscat. El a decis sa ne cazam la hotelul Club A, situat perfect, la buza partiei. Se gaseau variante mai iefine, dar pentru situatia noastra, acestea ieseau din calcul, din pricina distantei, masurabila in kilometri, de baza. Trebuia sa putem face pe bonele cu schimbul, in timp util. Ziua de schi la Kopaonic se incheie la ora 16:30, cand se oprec telescaunele si teleschiul. Am inteles ca au si o nocturna, dar n-am localizat-o. Am primit camera 217, care a fost perfecta pret de 5 minute, exact cat mi-a trebuit sa schimb un scutec si sa dau cu desteptul de-o barna transversala, ca era un fel de camaruta la mansarda. Lovitura mi-a mutat toti dracii pe stanga, m-am asezat pe pat si-am decretat ca eu din camera aia nu ies intreaga. Macho a facut stanga imprejur si-n cateva minute a revenit cu cheia de la o camera mare, unde incidentele laterale cu peretii erau excluse. So far so good! In prima noapte m-am intrebat neincetat ce-a fost in mintea mea, ce dracu faceam eu acolo, cu plozii dupa mine. Evident, praslea a inceput sa respire greu, sa se smiorcaie si sa doarma cu taraita. Noroc cu plasturii aromati care si-au facut treaba.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)