Imi dau Voie


Sa nu-mi placa zilele nehotarate cu ceata. Imi dau voie la un pic de palavrageala filozofoasa. Zile in care asisti neputincios la o lupta tacita in care nori grosi de ceata acopera muntele, acopera chiar si razele soarelui. Cata indrazneala! Precis ca sus pe Feldberg este o zi insorita. Nu stiam de ce am simtamantul ca merg in maini, de azi dimineata, am tras de mine sa fac cate ceva. Acum vreau caldura, si vara in adevaratul sens al cuvantului. Te trezesti aruncat intr-o lume in care esti rob muncii, numai ai timp nici sa sufli, pentru ca sa-ti cumperi tot felul de lucruri ca sa traiesti cu toate ca nu ai nevoie nici macar e jumatate din ele. Cat paradox! Te umfla rasul cand te gandesti... De la extrema celor care pot fi dintre cei mai bogati oameni ai planetei si totusi sa reziste si chiar sa le placa sa traiasca intr-o camera in care sa aiba un pat o masa si o lampa Tiffany, trecand mai apoi la cei coplesiti de luxul in care traiesc si care e clar ca nu-l pot folosi pe tot, ai nevoie sa-ti croiesti drum cu intelepciune prin noianul de consumerism in care inoata lumea civilizata. Uneori te simti cam asa si la propriu si la figurat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu