Exista Viata dupa Moarte?

Cred ca deja sunteti obisnuiti cu aceasta intrebare de la tv (nu are nici o legatura cu ce o sa bolborosesc azi), intrebarea e simpla: "Exista viata dupa moarte?". Acum cateva zile, mi-am facut "curaj" sa bag in seama o persoana ce cred ca ma uitase sau era atat de suparata pe mine incat nu voia sa mai vorbim, si cum eu nu tin dusmanie pe cineva am zis s-o fac. Tipu' asta mi-a creat interes din prima zi cand l-am cunoscut si chiar daca am avut noi un trecut mai zbuciumat (ne-am cunoscut printr-o cearta), ciudat. Am continuat sa vorbim si la un moment dat am tacut amandoi, nu cred ca e cazul sa mai povestesc si motivele, revin. Nu prea il mai vedeam asa des "online" dar intr-o zi boom. Avea o poza cu un tatuaj, iar eu sunt innebunita dupa ele, mai ales pentru povestile ce se ascund in spatele lor. Cum spuneam mi-am facut curaj si i-am zis: "dragut tatuaj", iar el a raspuns: merci, e pentru taica'miu, s-a dus".

Dragilor, ce mi-a zis m-a socat... inca sunt socata si imi pare rau pentru pierderea lui. Imi aduc aminte cand vorbeam cu el si imi mai povestea de tatal lui. Un om minunat de altfel. Il iubea mult. Si mi-am dorit sa fac un post pentru cei ce pleaca de langa noi, va rog sa nu mai priviti asta ca pe ceva trupesc in sensul ca "cineva ma paraseste" esentialul e urmatorul: in momentul in care o ruda sau un prieten paseste spre viata vesnica noi ne lasam scufundati in marile pline de amintiri si suntem invaluiti de durere, dar stim de ce ne lasam obrajii inundati? Pentru ca cineva pleaca, da pleaca! Si nu il vom mai vedea niciodata... Suntem superficiali si ne gandim doar la noi, la viata asta "pamanteasca" ar trebuii sa ne bucuram ca altii sunt chemati spre mantuire. Poate ca nu am fost foarte clara si nu stiu cum sa-mi scriu gandurile pentru ca septembrie isi spune cuvantul asupra mea, am racit, iar degetele mele scriu neincetat fara oprire. Voi ce credeti? Exista viata dupa moarte?