M-au intrebat de-a lungul timpului multe persoane daca am un blog literar, unde sa postez creatii, evenimente, lansari, intalniri literare, etc. Ei bine, nu am unul, sau cel putin nu unul dedicat in exclusivitate literaturii. De ce? E foarte simplu: pe mine ma intereseaza mai multe domenii din aria sociala de la voluntariat, actor social activ, implicare sociala, ecologie, animale, mass-media pana la istorie si literatura, mergand pana la Bucuresti (my sweet hometown) si pana la intamplari zilnice. Rascoleam azi pe internet si am gasit doua link-uri foarte faine in care se scrie si despre bunicul meu legate in mare de cultul eroilor, de istorie. Mi-am reactualizat gandurile ca pastrarea amintirii si respectului pentru faptele celor care au luptat si au participat la construirea unei istorii, la continuitatea unei natiuni, sunt valori care chiar daca raman oarecum ca fond general si nu apar ca elemente zilnice ca sa ne raportam zi de zi la ele, sunt coordonate esentiale care contureaza un cadru general, un cadru general de miscare, de continuitate, de identitate, de regasire. Mi s-a facut dor sa vad dansuri populare, sa vad cultura populara, traditiile de la sate, sa simt aerul ierbii, praful de pe uliti si caraitul gainilor dimineata. sa fie oare dorinta unei intoarceri la originile omului, la natura, la puritate, la amintire?
Mi-e dor sa vad muzeul de istorie, sa vad muzeul militar, sa ma simt mandru ca sunt roman. Cred ca foarte important este ca indiferent de crize economice sau de transformari sociale, politice, sa nu uitam valorile si traditiile noastre, sa pastram vie si sa promovam cultura de la cea scrisa, populara, mestesuguri, la cele 7 arte. Cultura nu poate dauna nimanui, ne poate face doar sa ne regasim si sa ne identificam cu o cultura de care ne simtim atasati sau in care am crescut. ce poate fi mai frumos decat un loc in care te regasesti si te umpli de putere si energie, in care rememorezi momente din trecut frumoase, in care te intalnesti cu prieteni dupa mult timp? Un loc in care simti ca prinzi aripi si te inalti in interiorul tau? Mi-e dor de istorie, de muzee, de mestesuguri, de sate, de locul unde mi-am petrecut de copil cele mai frumoase vacante desi... cand am crescut mai mare am vizitat multe tari, dar sufletul meu se intoarce mereu la vacantele din copilarie. Din cateva motive: copilarie, inocenta, vis de copil, dimineti senine si carait de gaini, mirosul lampii cu gaz, aprinderea fitilului din bumbac, gradina cu flori si zarzavaturi, intalnirea cu copiii in fata portii, lenevirea sub un copac in gradina, taierea rosiilor pentru gaini, decuparea bostanilor sa facem felinare si sa stam pana noaptea, aburul mamalagii taiate cu ata si cararile lungi de piatra pana la casa. Asadar, unde sunt toate amintirile mele, unde se afla tot de pana acum? In mine, in minte, curg prin vene, prin suflet, prin zambet.